Exact acum doi ani am pornit pe ideea de a face un nou partid local. Am ales Galați pentru că este orașul meu și-l iubesc. La fel este și Bucureștiul, tot orașul meu.

Mi-am zis că în starea în care se află administrația publică, asurzit de demagogia care se aude pe la orice colț din mass media, în fața evidențelor că distribuția de resurse de la centru este un mod feudal de a ține un teritoriu sub stăpânire, văzând calitatea lucrărilor publice și golul de strategie în dezvoltarea orașelor… mi-am zis, deci, că nu am cum să stau cu mâinile în sân. Poate nu mă voi scufunda, deoarece îmi țin capul la suprafață colegii din UE. Dar voi trăi așa în țara mea mediocră, pentru decenii bune. Iar senzația asta era de neacceptat pentru mine.

După ce am cugetat, am găsit parteneri, am scris programul și statutul partidului, am găsit sediul am făcut site-ul și am ajuns să depun actele în noiembrie 2022. Decizia tribunalului de înființare am primit-o în aprilie 2023. Aș fi câștigat o lună dacă nu făceam o greșeală în statut. 4 luni este un parcurs normal de înființare a unui partid la tribunal (fără contestații).

După ce am apărut pe scena locală, hub-ul de afaceri care-mi găzduia partidul a spus că nu vrea să se amestece cu partide politice, așa că pa! Nu apucasem să merg la administrația financiară până la momentul evacuării și în consecință am rămas fără cod de înregistrare fiscală. Nici nu am deschis cont curent fără să am sediu în regulă.

Mi-am găsit alt sediu în noiembrie și am depus din nou actele la tribunal în decembrie pentru schimbarea adresei și implicit a statutului. Mă aflu acum în așteptarea unei noi decizii a tribunalului, în altă perioadă de patru luni de partid în stare de homeless administrativ, fără CIF și fără cont.

La începutul anului mă uitam cu încredere că voi putea fi complet operațional vreo 5-6 luni înainte de alegerile locale din noiembrie 2024. Însă, în situația devansării alegerilor locale pentru iunie, nu pot să mai fac mare lucru. Așa că pun activitatea partidului pe pauză până când se vor întâmpla două lucruri:

1. vor trece alegerile din 2024
2. voi putea să mă ocup mai intens de acest proiect

Apoi voi reîncepe să lucrez pentru a trece de punctul critic de la care partidul să înceapă să se autoalimenteze cu energie din interiorul lui, pentru ca ulterior să fie suficient de atractiv încât să atragă energie și din exterior.

La final de primă etapă merită să menționez trei cadre de reflecție:

i. Sprijinul pentru înființarea unui partid
– Am găsit un singur ghid de înființare a unui partid politic, și anume la Centrul pentru Inovare Publică, respectiv Ovidiu Voicu. Acoperă 90% din nevoi.
– Pe parcursul administrativ de înființare a fost de mare ajutor și un fost coleg de la un partid în care am activat.
– Am avut o prietenă care mi-a conceput site-ul și m-a ajutat cu înregistrarea lui. A fost un ajutor foarte important la început. Acum mă descurc singur pe parte de web.
– Am găsit un sprijin pentru sediul de partid următor.

Deci nu am reușit singuri să trecem de prima etapă și mulțumesc celor care ne-au ajutat în mod real, dar și celor care ne-au încurajat. La rândul meu, eu am ajutat și pe alții să își înființeze un partid și voi ajuta pe oricine va porni pe acest drum, cu condiția să aibă idealuri politice relativ apropiate de ale mele.

ii. “Partid? Nu mă amestec!”
Un partid fără notorietate este ca biciclistul fără bicicletă. Există trei moduri prin care poți să capeți notorietate.
– Prin propriile forțe, prin prezență publică, prin brandul personal
– Prin publicitate plătită
– Prin referințele altora despre tine

Toate aceste moduri se potențează unele pe alte, într-un cerc virtuos, care pornește de la acel punct critic de care am vorbit mai sus. Dacă primele două moduri țin de capitalurile actorului politic și de cum le utilizează el, al treilea mod ține de societate. Dacă societatea nu încurajează manifestarea politică a membrilor ei, dacă funcționează cu frâna trasă, politica virtuoasă are foarte puține șanse.

Am rugat personal 15 oameni, cu care am avut legături în viața reală, care sunt vizibili și care își manifestă puternic nemulțumirea față de actuala stare de fapt în politica românească, să promoveze partidele emergente. M-au refuzat, fie direct, fie prin tăcere. Până și prieteni de-ai mei, cu care am navigat pe oceanul vieții, nu mi-au mai răspuns la telefon după ce le-am vorbit prima oară despre Galațiul pentru care am putea să luptăm. Am tot umblat după niște vânt în pânze, dar deocamdată mai mult vâslesc contra curentului.

iii. Situația politică la Galați
Politica locală, dominată de PSD, este cauza care face ca orașul să nu capete avânt pe scările sociale, economice, culturale, educaționale. În oraș s-au cheltuit mulți bani europeni sau alocați pe bază de cumetrie politică de la bugetul național. Orașul nu-și produce propriii-i bani pentru a investi în infrastructură. Trai, neneaco, cu banii babachii! S-au cheltuit mulți bani pe transformări de fațadă și prea puțin pe transformări ale miezului. În fond, miezul generează valoare, nu coaja.

Trebuie să spun și niște lucruri pozitive pentru că orașul trece clasa. Eu i-aș da chiar nota 6. Și coaja are rolul ei. Coaja inspiră, creează o atmosferă. Au fost foarte binevenite și renovarea liniilor de tramvai și achiziționarea de tramvaie și autobuze noi. Acum, dacă ar fi să ne luăm după diplomele afișate pe pereți și după lozinci, orașul ar trebui să fie de nota 9. Dar nu este. La orașul de nota 9 aspir eu, iar promovarea la nota 9 este ambiția mea.

În acest context, privind spre viitor, merită vorbit doar despre USR și despre PACT pentru Galați, două organizații politice care pot fi mugurii unei promovări a orașului spre nota 9. Cu ambele formațiuni politice am avut discuții pentru a ne uni forțele pe această direcție comună. Dorința de colaborare a fost naturală și reciprocă. Trecând dincolo de primele discuții am regăsit punctele blocante pentru care eu nu m-am alăturat acestor formațiuni de la început și care m-au determinat să merg pe cont propriu, cu idealuri, moduri de acțiune politică, forme de organizare, doctrine distincte. Ușile colaborării sunt deschise în continuare, dar cel mai probabil colaborarea va fi între entități politice. Nu voi susține niciun alt brand politic din postura de membru.

Interacțiunea cu fiecare dintre aceste partide merită o pagină aparte, pe care o voi dedica la un moment dat.

Mai spun că fiecare partid are un candidat anunțat cu aproximativ un an înainte de alegerile preconizate în noiembrie, ceea ce este remarcabil. Candidații sunt persoane onorabile și sunt dintr-un registru uman și profesional complet diferite de actualul primar. Cu acești candidați sunt într-o rezonanță mai mare decât cu 80% dintre oamenii politici din spectrul meu de cunoștințe.

Ce urmează?

Eu voi continua să fac ceea ce cred eu că trebuie făcut pentru un oraș mai funcțional, durabil și pentru o democrație mai relevantă, respectiv să îi antrenez pe cetățeni în viața orașului. O parte dintre ei sunt antrenați într-un mod tribal, pe modelul predominant pe care funcționează democrația la noi. Acest model și-a demonstrat limitele. O mare parte din cetățeni rămâne inertă la ce se întâmplă la nivel politic și administrativ. Conduși predominant de raționalitate sper că vom putea să contracarăm apucăturile tribale din politică. Nu le vom putea evita sau ignora, trebuie să ne confruntăm cu ele. Sper că raționalitatea își va aduce contribuția pentru a domoli manifestări parazitare precum șovinismul, dictatura, anarhia, negaționismul climatic, “pășunismul citadin” etc.

Astfel, voi începe promovarea unui forum de dezbateri în postările viitoare care ne va servi pentru momentul electoral 2028.

Vor urma și altele, desigur, dar deocamdată POD Galați întră în culise până după alegeri.